Citate Despre GH. M.MURGOCI

“De la părinţii săi, Murgoci a moştenit o neţărmurită dragoste de natură şi dorul de a vedea şi cunoaşte lumea . La acestea s-au adăugat calităţile lui personale: o inteligenţă vie, spirit de observaţie şi sinteză, o putere de muncă neobişnuită şi un veşnic neastâmpăr care-l îndemnau să fie într-o continuă activitate.”

“Viaţa şi opera lui G. M. Murgoci”
de Marcian Bleahu şi Bruno Iancovici

 

 

“Acesta era Murgoci: plin de entuziasm, de dragoste de patrie, mereu alături de frământările poporului nostru, de bucuriile şi necazurile lui”

“Viaţa şi opera lui G.M. Murgoci”
de Marcian Bleahu şi Bruno Iancovici

 

 

“Opera lui Murgoci poate servi drept pildă. Cunoaşterea şi adâncimea ei cer celor care calcă pe urmele lui neşterse o reconsiderare critică pentru ca ea să apară în lumina justă a valorii şi trăiniciei ei.”

Acad. Traian Săvulescu -“Opere alese”- Gh. M. Murgoci
Ed. Acad. R.P.R. -1957 sub redacţia prof. Em. Protopopescu –Pache; Constantin D. Chiriţă , membru corespondent al Academiei R.P.R. ; M. Bleahu şi Bruno Iancovici

 

 

Citate din “O viaţă de om aşa cum a fost”

de N. Iorga

 

“Despre fiul moştenitorului auzisem caracterizări entuziaste de la bunul Gheorghe Munteanu-Murgoci geologl cu mai vast orizont şi cu mai multă aplicare către împărtăşirea în cerc mai larg a cunoştinţelor sale, om de mare merit, foarte bun vorbitor, familiar, scriitor de chemare, irosindu-şi viaţa , legată de o colegă scoţiană, pe care n-o iubea, în tot felul de legături pe alăturea şi de petreceri care au ruinat apoi în chipul cel mai jalnic solidul trup de mocan , aciuat în şesul Brăilei, fusese împreună cu alţii , care nu erau de aceeaşi talie, profesorul tânărului prinţ, care tocmai îşi trecuse bacalaureatul”

“Îmi asociasem pe Murgoci, care cunoştea bine, ca geograf, această regiune şi al cărui spirit deschis era capabil de a întelege orice direcţie nouă, şi pe Pârvan , atunci ales membru al Academiei şi care a dat Institutului mult mai puţin decât ar fi putut, îndată ce s-a convins că nu va putea să-i aibă conducerea de fapt”
(Înfiinţarea Institutului pentru Studiul Europei Sud Orientale)

“Murgoci m-a luat atunci la dînsul şi tot mulţămită lui am putut scăpa cu viaţă, fără domiciliu silit sau fortăreaţa care au cuprins peste câteva zile oameni ce greşiseră mult mai puţin faţă de centrali decît mine, un Rădulescu Motru de pildă, al cărui colaborator la publicaţia lui, Noua Revistă Română, fusesem.

[...]În acea seară chiar, Murgoci, hotărît să plece şi el, mă luă la gară şi, călăuzindu-mă prin amestecul de lume grăbită în presimtirea sfârşitului, mă ducea la unul din trenurile de evacuare a ministerelor, la cei pentru comerţ.

[...]După îndemnul lui Murgoci, unul dintre cei mai statornici sprijinitori ai cursurilor şi mai frecvenţi vizitatori ai orăşelului meu, unde avea şi câte una din nenumăratele lui legături sentimentale, ne-au sosit pe neaşteptate şi englezi, care au vorbit în englezeşte: unul, un tânăr matematic foarte distins , care ne-a expus teoria , atunci aşa de proaspătă a lui Einstein şi, cu soţia sa, venerabilul lingvist Craigie, autorul marelui dicţionar englez, care nu ne-a mai pierdut din vedere şi a cărui casă de la Chicago , unde-şi petrecea luni de iarnă , lucrând la aceeaşi vastă şi grea operă, era să ne întâlnim peste cîţiva ani”